IUBIRE

Dragostea este un sentiment complex, manifestat prin afecțiune puternică. Definirea sa este un demers dificil, cauzat de complexitatea manifestării sale, dar și de diversitatea legăturilor afective cuprinse de acest termen. Dragostea se poate manifesta față de: familie (părinți, copii sau alte rude), prieteni, parteneri romantici, Divinitate, animale, obiecte, patrie, frumos, artă ș.a.m.d. O nevoie importantă a dragostei (care este inclusă uneori în însăși definiția ei) este de reciprocitate – în unele cazuri, aceasta este resimțită de către subiect fără o acțiune fizică a obiectului (de exemplu, în cazul dragostei față de Divinitate, față de obiecte ori diverse concepte neaplicate). Spre deosebire de toate celelalte cazuri, Dragostea în care sunt implicați parteneri romantici se servește de sexualitate ca dovadă a intimității (prin expresia „a face dragoste” se înțelege a avea o relație sexuală). Dragostea interpersonală poate fi platonică, concept prin care se înțelege o afecțiune purificată de gesturi sau dovezi de natură fizică.
Termenul „dragoste” are ca sinonime variantele iubire (sinonim total), amor și libov (parțiale). În afară de „amor”, de origine latinească, toate celelalte cuvinte au fost preluate din limbile slave. În timp ce „dragoste” și „iubire” sunt întrebuințat pentru orice categorie a respectivului sentiment, ceilalți termeni vizează numai unele posibilități. Astfel, „libov” poate exista numai între parteneri romantici (termenul mai are și înțelesul de comportare politicoasă), în vreme ce „amor” cuprinde acest înțeles („a face dragoste” se mai poate spune „a face amor”) și pe acela de dragoste pentru artă (amorul artei).
Tipuri de dragoste Există numeroase clasificări ale situațiilor de dragoste, în funcție de obiectul vizat. Între cele mai des întâlnite categorii se numără:

• dragoste de sine, care este confundată adesea cu egoismul
• dragoste romantică, între parteneri de acest fel. Ei pot fi opuși prin sexul biologic (numiți heterosexuali) sau de același sex (homosexuali)
• dragoste de familie, manifestată între membrii unei familii. Se remarcă prin importanță subtipul dragostei părintești, a părinților față de copiii lor.
• dragostea față de Divinitate, ce fundamentează în unele religii legătura dintre om și Divinitate. Religia creștină vede o strânsă relație între dragostea față de Dumnezeu și cea față de aproape (prin „aproape” se înțelege mulțimea semenilor, a tuturor oamenilor diferiți de sine, cunoscuți ori nu sie)
• [[Dragostea lui (Dumnezeu) față de oameni]] ce se manifestă prin sacrificiul suprem: (Dumnezeu-Tatăl) și-a sacrificat Fiul, IIsus Cristos, pentru ca oricine crede in el să fie iertat, să nu mai fie pedepsit pentru păcate prin moarte veșnică.
• dragoste platonică, exprimată de doi oameni ca afecțiune pură, total dezinteresată fizic (material sau prin gesturi)
• alte tipuri, care nu presupun o reciprocitate vizibilă sau nu așteaptă niciun fel de reciprocitate (în egală măsură, ea se poate manifesta): dragoste față de natură, plante, animale, patrie (numită patriotism), artă (subiectul ei se numește un iubitor de artă), frumusețe etc.

• Manifestări ale dragostei

  

  

  Angelo Bronzino – Alegoria dragostei (1540-5). Detaliu.
  În mod frecvent dragostea nu este exprimată prin cuvinte, ci anumite comportamente ca privirea, mimica, poziții erotice ale corpului (foarte bine exprimat și la animale). La fel prezența acestui sentiment indică gingășia gesturilor, sărutul, atingeri ale părților corporale intime, cea mai intimă formă fiind exprimată prin sex.
  Verbal dragostea este exprimată prin încercări de apropiere prin complimente, diminutive (ca și comoară), alintări, declarații de dragoste.
  Ritualuri ale iubirii sunt logodna cu dăruirea inelului de logodnă și cununia, sau tot verbal dragostea este exprimată prin literatură.
  Persoana îndrăgostită fiind atașată de persoana iubită, fiindu-i teamă de a o pierde, sau dor de ea când nu se se află în apropiere, aceste simțăminte sunt realizate prin simțul văzului, mirosului (olfactoric), tactil culminând cu împerecherea.
  
  

  Dragostea sub aspect Biblic

  Biblia descrie dragostea ca fiind îndelung răbdătoare, plină de bunătate, nu este invidioasă, nu se laudă, nu se mândrește, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul, dragostea nu va pieri niciodată (1 Corinteni 13:4-8). În Vechiul Testament avem diferite cuvinte pentru a descrie dragostea:
  
• în ebraică אָהַב transliterat 'ahab ca fiind o dorință arzătoare, iubirea între soț și soție, familială (ce include copii, rude, iubirea între părinți și copii), dragostea pentru lucruri (cum ar fi alimente, băuturi, de somn, înțelepciune, natura), iubirea între prieteni,
• un alt cuvânt ar fi אַהֲבָה transliterat 'ahabah și înseamnă ca oamenii să iubească numele lui Dumnezeu YHWH ([1]), și dragostea lui Dumnezeu pentru poporul Israel și pentru omenire.
• un alt cuvânt ar fi חָשַׁק transliterat chashaq și înseamnă a pune împreună, a se alipi, a se atașa foarte tare de cineva, (Geneza 34:8), (Deuteronom 7:7)
• un alt cuvânt ar fi רָחַם transliterat racham și înseamnă să iubești profund, să ai milă, să fii plin de compasiune, a îndrăgi pe Dumnezeu sau oamenii.
• un alt cuvânt este דּוֹד transliterat dowd și înseamnă iubirea sexuală([2])
• un alt cuvânt este עֲגָבָה transliterat `agabah și înseamnă adulter, lascivitate, imoralitate (Ezechiel 23:3-20).

Ca și în Vechiul Testament în Noul Testament avem diferite cuvinte pentru dragoste:

• în limba greacă, limbă folosită la scrierea Noului Testament, ἀγαπάω și transliterat agapaō înseamnă dragostea necondiționată a lui Dumnezeu pentru omenire (vezi Agape)
• un alt cuvânt este φιλέω transliterat phileō - între prieteni - sentiment de stimă, apreciere, atitudine prietenească, simpatie, atașament reciproc.
• un alt cuvânt este θέλω ce-și are rădăcina în αἱρέω transliterat haireō însemnând a prefera, a alege, a lua ceva din plăcere, a alege prin vot, dorință, scop!
• 
  

  Dragostea sub aspect științific

  În biologie sau psihologie termenul „iubire” nu este clar definit, tocmai datorită complexității acestui sentiment emoțional. Până în prezent din punct de vedere științific s-a ajuns la rezultatele următoare:
  
• Neurobiologic s-a constatat că intensitatea biocurenților din anumite zone cerebrale devin mai active fără a putea localiza clar un centru nervos al iubirii în creier, acest fenomen este corelat cu modificări biochimice care determină reacțiile biologice care devin tot mai intense, influențând comportamentul, gândirea lucidă.

Astfel se poate vorbi de fenomene neuroendocrine sub coordonarea diencefalului, luând naștere în hipofiză opiate endogene (care determină starea de euforie). Din cadrul substanțelor mesagere a euforiei se pot aminti „dopamina”, „adrenalina” și „substanțele endorfine” care declanșează mai departe o producție de hormoni sexuali ca testosteron crescând apetitul sexual, care este stimulat și pe calea olfactivă prin „feromoni”, scăzând nivelul serotoninei (împreună cu adrenalina și noradrenalina sunt „monoamine”, hormonii de stres), reacții asemănătoare apar în cazuri de îmbolnăvire, ceea ce determină faptul că îndrăgostiții nu mai pot gândi normal (stare de drogare). Din statistici s-a observat că cea mai crescută rată a divorțurilor este după patru ani de căsnicie. După această perioadă preiau rolul la femei oxitocina și la bărbați vasopresina, care împreună cu endorfinele întăresc sentimentul de dragoste care se transformă într-o formă a prieteniei și încrederii în partener.